Notă: Toate publicaţiile din Foaia de creaţie literară Muguraşii care apar semnate doar cu numele elevului şi clasa sunt ale elevilor de la Şc. cu cls. I-VIII Nr. 3, Oţelu Roşu,  coordonaţi de prof. Popescu Ana-Cristina.

Creaţii literare ale elevilor din revista școlară ”MUGURAŞII”

Anul II, Nr. 6 aprilie - mai - iunie 2008

Apare de 4 ori pe an

O zi de vară

Este vară. Pe cerul senin, soarele cu razele lui puternice încălzeşte tot ţinutul, trimiţând săgeţile lui de foc.

Profitând de acest timp minunat am plecat la ştrand împreună cu prietena mea. Am mers pe lângă pădure admirând copacii înalţi şi verzi şi ascultând ciripitul păsărelelor.

Pe covorul verde din pădure am mers desculţă, am cules flori şi am simţit o plăcere imensă.

De-a lungul drumului apa şerpuia lin, făcând un zgomot plăcut mă fermeca, iar soarele se oglindea în faţa ei limpede asemenea cristalului. Era minunat!

La ştrand m-am întâlnit şi cu alte fete şi ne-am distrat de minune. Am făcut baie, am stat la plajă după care am făcut mic picnic deoarece apa şi aerul ne-au creat poftă de mâncare.

Ziua a trecut repede. Globul roşu de pe cer mergea încet, încet spre asfinţit lăsând în urma lui o căldură domoală, plăcută.

Drumul spre casă l-am parcurs încet, gândindu-mă că plăcerea unei zile de vară nu se poate compara cu nimic.

Călău Maria, cls. a V-a Grup Şcolar Industrial

A treia fiică a bătrânului an

Stând la fereastra casei mele priveam la grădina ce se întindea în faţa mea şi mi-am dat seama că mă cuprinde o mare tristeţe.

Până mai ieri era o splendoare grădina casei noastre. Copacii erau plini de frunze şi flori parfumate, legumele creşteau văzând cu ochii sub îngrijirea plină de dragoste a mamei mele, iar florile, cum ar fi trandafirii, bujorii, tufa de ananas, gladiolele, răspândeau mireasmă îmbietoare ceea ce ne făcea să stăm toată ziua în grădină. Acum mă cuprinde tristeţea uitându-mă pe fereastră. De câteva zile a treia fiică a bătrânului an, toamna, şi-a făcut simţită prezenţa. A dezbrăcat toţi copacii de frunze, a uscat toate florile cu excepţia gherghinelor care sunt preferatele ei, iar pe deasupra mai lasă şi vântul să sufle din toate puterile lui, îndoind copacii până la pământ. Întreaga grădină parte pustie şi îmbătrânită, iar pe deasupra ei rândunelele trec în zbor spre ţările calde. Cerul pare să fie de plumb din cauza norilor adunaţi pe el şi plimbaţi de vântul care suflă cu putere. Singura frumuseţe ce a mai rămas din paradisul nostru sunt gherghinele ce par să sfideze legile toamnei prin coloritul lor asemenea frunzelor îngălbenite ce au ţesut covor naturii.

Barbu Daniel, cls. a V-a A

Povestea pădurii

Pentru că Mihai a fost un băiat bun, mama lui a decis să-i spună povestea pădurii.

O pădure este alcătuită dintr-o mulţime de copaci, fiecare copac are istoria lui la fel cum fiecare copil are pădurea lui. Şi pădurea despre care mama îi povestea era vie. Copacii dansau, se jucau, cântau, erau plini de lumină şi căldură.

Mihai a început de această dată să o roage pe mama lui să-l ducă în acea pădure. Ea îi răspunse că pădurea aceasta există în fiecare.

Vigh Laura, cls. a V-a A

Bunica

Stăteam pe iarba verde şi proaspătă din grădina bunicii mele. Bunica mă mângâia povestindu-mi despre viaţa satului.

Bunicuţa avea părul alb şi drept, fin, lung , ochii căprui, nasul potrivit, gura ca o floare. Costumaşul ei maro avea culoarea mobilei din camera mea.

În fiecare săptămână ea făcea cornuleţe cu gem de prune, cu brânză sau cu mac.

Câteodată mă plimbam cu ea prin pădure şi ea îmi spunea:

-Rebeca, vezi ce frumos a creat Dumnezeu pădurea.

Eu îi zâmbeam cald şi ea îmi povestea de minunăţiile naturii.

Seara îi ofeream un buchet de flori de câmp gândindu-mă:

-Dumnezeu mi-a dat o bunică minunată!

Schipor Rebeca,  cls. a V-a A

Cerbul

Odată un cerb veni să se adape la izvor. Îşi privi chipul în apă, mândru de coamele sale. „Păcat că nu-mi sunt şi picioarele la fel de arătoase“, se gândi el.

 Într-o zi îl urmări un leu. Picioarele lui sprintene îl ajutau să fugă de duşman.

În goana-i, cerbul îşi încurcă coarnele între crengi. Nu a mai putut să fugă…

Bordianu Mihaiela, cls. a VI-a B

Fluturaş jucăuş

Era o zi călduroasă de vară. Împreună cu prietenii mei am hotărât să mergem la pădure pentru a mai scăpa de zăpuşeala unei zile a lui Cuptor, denumirea populară a lunii iulie.

Ajungând în pădure am căutat un loc unde să fie umbră, dar şi soare, căci fetele doreau să facă plajă. Tot căutând am găsit o poieniţă ce părea să fie acoperită cu un covor multicolor de-ţi lua ochii. De jur împrejur copacii măreţi păreau a fi nişte soldaţi care stăteau de strajă şi totodată erau şi ca un zid de apărare pentru poieniţa colorată şi înmiresmată. Ne-am aşezat tabăra şi am început să ne jucăm. Deodată au apărut un roi de fluturaşi care voiau parcă să se joace cu noi. Dintre toţi unul ne-a captat atenţia. Era cel mai colorat fluturaş ce l-am văzut vreodată, parcă toate culorile din lume se întâlnesc în aripioarele lui. Ca nişte copii ce eram am hotărât să-l prindem. El ne alerga din floricică în floricică. Nimeni nu renunţa. Bineînţeles că nu l-am prins, dar în schimb eram aşa de obosiţi ca după o zi de muncă istovitoare.

A fost o zi deosebită pentru noi pe care nu cred că o voi uita niciodată.

Barbu Daniel, cls. a V-a A

Scrisoare din viitor

Acum două zile am primit o scrisoare anonimă de la un anumit copil din viitor. Arăta foarte ciudat. Nu mai văzusem plicuri care aveau buton.

Am apăsat cu grijă. Plicul s-a deschis frumos.

Înăuntru erau o mulţime de ilustraţii, fotografii, nu ştiu cum au intrat acolo. Deodată totul deveni alb-negru, o roată mare m-a atras, în jur vedeam tot mai multe ceasuri care sunau fără oprire.

Am ameţit, totul era scufundat în întuneric…peste un moment, cât ai bate din palme s-a luminat totul şi un roboţel ciudat se plimba prin cameră. Spunea că el mi-a trimis scrisoarea ca să văd cum e viitorul. Am crezut că e o glumă a unui prieten însă când am ieşit afară un peisaj necunoscut zgâria norii imenşi şi roboţi ciudaţi se plimbau peste tot.

Am intrat într-o clădire ciudată, plină de computere. Am văzut după ce am scris numele oraşului meu cum arată el în anul 2349 şi am înţeles mesajul din viitor. Şcoala unde studiez acum se numea Info-Proiect, iar elevii făceau lecţiile doar pe calculator.

Viitorul acesta se nărui în clipa în care soarele mă trezi pătrunzând prin geamul camerei mele.

Buşu Dayana,  cls. a VI-a A

O noapte de vară

Era o noapte senină de vară. Neputând dormi din cauza căldurii am ieşit în grădina casei să mă răcoresc. Când am ajuns afară, am rămas mut de minunăţiile ce le vedeam. Părea că întreaga natură era într-o frumoasă sărbătoare. Cerul îşi aprinsese luminile, luna era ca o mireasă în mijlocul lor. Stelele erau diamantele nopţii, nu era lipsă nici carul mare, nici carul mic, cloşca cu pui, lumina unui avion ce licurea în văzduh.

Nu mă mai săturam privind la minunăţia boltei cereşti, abia atunci am văzut ce minunat arată cerul într-o noapte de vară.

Nici pământul nu era mai prejos. În grădină, merii şi perii, caişii şi vişinii păreau a fi nişte tineri voinici ce stăteau de pază împrejurul florilor care păreau a fi nişte domniţe frumoase.

Noaptea de vară în grădină a fost o oază de fericire, de lumină.

 Barbu Daniel, cls. a V-a A

Deva

Cetatea Devei veghează oraşul acesta de ani şi ani, zidită pe un podiş al Transilvaniei. Acum ruina ei stă singuratică. Deva era şi este un oraş mare. Am fost pentru prima dată să-l vizitez acum un an. Tunelurile către cetate şi crucea de pe stânca cea mare întâmpinau turişti.

Pădurea ca un înveliş de protecţie protejează cetatea. Prin pădure trăiesc o viaţă insecte, flori, pomi…De sus de la cetate se vede tot oraşul. Oamenii erau ca nişte picături de nisip aduse de vânt. Am colindat şi prin pădure furându-i frumuseţea cu privirea.

În apropiere de Deva se află râul Mureş. Apa lui străluceşte în lumina soarelui precum sclipiciul de la ochiul mamei.

Când am ajuns în vârful cetăţii afară începea să se întunece. Înserarea se lăsa foarte repede, cerul părea să devină un platou de discotecă. În timp ce noi coboram prin pădure lăsam în urmă deva luminată de noapte.

Buşu Dayana, cls. a VI-a A

Oţelu Roşu

Localitatea mea, Oţelu Roşu, este aşezată pe valea râului Bistra.

Privit de sus pare un glob uriaş, albastru ce se

strecoară printre dealuri. Ele, dealurile, înconjoară oraşul de jur împrejur ca nişte ostaşi medievali.

Pădurile în timpul verii sunt îmbrăcate cu haină verde şi te îmbată cu mirosul florilor de tei.

Oraşul este mai mic dar turnurile bisericilor înalte se zăresc din depărtare.

În zilele călduroase oamenii  merg la pădure fiind foarte aproape. Aici se recreează foarte bine, fac grătare, culeg flori, beau apă proaspătă de la izvor.

Iarna, dealurile, vechi ostaşi medievali prind viaţă, deoarece copiii vin la derdeluş.

Oraşul meu este o oază de lumină şi verdeaţă. Noi ne putem bucura de toate frumuseţile naturii.

Geneanţu Florina, cls. a VI-a A, Gen. 3

Ghicitoare:

Un oraş fermecat, ce ne este nouă drag,

Cu pădure, oameni buni, moştenit de la străbuni. (O. R)         

Pascu Dalida, cls. a V-a, Gr. Şc. Ind.

Povestea codrului

Codrul este un loc plin de viaţă. În el trăiesc o mulţime de vietăţi: flori, arbori, animale, păsări, izvoare…

În mijlocul lui îmi place să trăiesc şi să-i ascult poveştile. Primăvară îmi povesteşte de setea de viaţă a naturii, vara toată natura luminează de viaţă, mângâiată de razele soarelui, toamna îşi îmbracă haina maronie în timp ce verdele se retrage spre o nouă primăvară, iarna străluceşte de lumina albă a zăpezii.

Codrul este mereu tânăr, este o primăvară veşnică ce se hrăneşte din rouă de viaţă.

Tănase Raul, cls. a VI-a A

În pădure

Era o noapte urâtă de toamnă când norii plumburii cuceriseră cerul. Ceaţa coborâse din văzduh. Deoarece era începutul toamnei frunzele copacilor nu căzuseră încă. Ploaia începuse.

Grangurul, rătăcit şi ud ca peştii intrase în frunzişul primului copac.

- Doamnă rămurică îmi oferi te rog şi mie găzduire în frunzişul tău?

- Poţi rămâne, dar să fii atent! Mai sus, pe-o ramură mai mare şi mai tânără îşi are locuinţa o bufniţă. Noaptea stă la pândă şi vânează orice trece prin faţă-i.

- Dar nu te va vedea, spuse o floare de sub copac.

- În nopţile cu ploaie mă adăpostesc şi eu pe unde pot.

 Acum trebuia să fiu cu prietenii mei, să plecăm spre ţările calde, dar din cauza ceţei şi a ploii am rămas aici, rătăcit.

- Cred că şi frunzişul meu trebuie să înceapă să mă părăsească.

- Eu propun să dormim şi să vedem odihniţi cum va fi mâine.

- De acord, au răspuns împreună rămurica şi floarea.

Norii plumburii au început să se retragă lăsând loc lunii. Lumina acesteia a ajuns în ochii adormiţi a bufniţei. Glasul ei speria noaptea…

Dimineaţa venise, iar soarele nu-şi mai arăta faţa şi razele. Când s-au trezit, grangurul şi rămurica au constatat că floricica nu rezistase frigului nopţii. Grangurul mulţumii de găzduire ramurii şi îşi luă zborul spre ţările calde.

Băilă Diana, cls. a VI-a A

O excursie de studiu

Era o zi plăcută de primăvară, când încă la primele ore ale dimineţii soarele strălucea pe cer. Nici o urmă de nori. Era marţi, ziua în care trebuia să pornim cu toţii într-o excursie de studiu la biologie.

Dis de dimineaţă am pornit împreună cu doamna profesoară în pădurea din apropierea şcolii.

Deoarece eram în clasa a VI-a studiam animalele. Ajunsesem la păsări. Trecusem la porumbel şi la cele de curte. În pădure puteam vedea doar păsările răpitoare, ca de exemplu: uliul găinilor, bufniţa, cucuveaua, vulturul sau păsări obişnuite ca privighetoarea, mierla, piţigoiul, rândunica şi vrabia sau cucul şi ciocănitoarea.

De cum am început să intrăm mai adânc în pădure am observat că într-un  copac stătea o privighetoare. Cea mai pricepută dintre noi era Bianca. Ea ştia să recunoască orice cântec al păsărilor şi ne-a spus că în copac se afla o privighetoare. Acela era unul dintre puţinii copaci înfloriţi.

Daniela, cu un spirit de observaţie dezvoltat, a observat un piţigoi şi un sticlete. Aceste păsări ne-au fost mai târziu călăuze în a-l găsi pe George care se rătăcise de noi în spatele unor copaci din apropiere.

Pe la ora trei am pornit spre casă, iar doamna profesoară ne-a spus că pentru următoarea oră trebuie să facem un referat care să cuprindă descrierea tuturor păsărilor pe care le-am văzut.

Băilă Diana, cls. a VI-a A

Cine eşti tu?

Eşti floarea iubirii?

Tu?

Frumoasă uşă ruginită

Spre care nimeni nu păşeşte,

Tu, nectar din iaurt cu miere

Sau lapte cu suc,

Sau bomboane cu varză?

O, da, tort şi cartofi prăjiţi,

Îţi place Omide,

A, ţie îţi plac frunzele,

Frunzele din tufişul ascuns

Sub uşa ruginită

Pe care o păzeşti

Sperând să devi regină,

Dar eşti doar o omidă

Şi trăieşti neînsemnată

Între micile vietăţi,

Aşa cum eu trăiesc printre oameni

Şi vreau să sparg

Uşile ruginite,

Să transformăm totul

În fericire…

Un vânt încet adie

Şi aduce în văzduh

Lumina mierii

Iubirii pe pământ

În orice vietate;

Pentru eternitate,

Natura, îmi zâmbeşte,

Omida îmi vorbeşte

Şi poarta-i acum verde,

Ai venit, tu,

Tu, zână bună?

Crăiasa fericirii…

Dar nu mi-ai răspuns

Cine eşti tu?

Tu, vis al jocului,

Al umbrei şi luminii,

Cine eşti tu?

Dulan Ioniţă,

cls. a V-a A

A sosit Paştele

Florile au înmugurit,

Toate au înflorit,

Păsărelele cântă voios,

Iar totul este frumos.

Iepuraşul a sosit,

Paştele el a vestit,

Lumina învierii

Pe pământ a strălucit.

Haba Beatrice,

cls. a V-a A

Cântecul elevilor certaţi cu şcoala

Şcoala-labirint, definiţie preferată

A elevilor ce nu învaţă;

La şcoală ca în cosmos se rătăcesc,

La năzbâtii se gândesc...

Elevii ce cartea nu iubesc,

La jocuri se-ngrămădesc,

Ca să schimbe cărţile,

Cu recreaţiile;

Mai sunt şi înamoraţi,

Scrisori de amor compun,

Fetelor ce fug de ei,

Căci sunt băieţi şmecheri;

Dacă o colegă vrea să ştie,

Ce înseamnă pozie,

Îi aduc flori de iubire

Şi-nvaţă poezia bine...

Ce-am scris e o parodie,

Eu sunt un micuţ actor,

Teatru joc la orice pas,

În pauze ne distrăm,

Cu versul meu ne jucăm,

Dar la ore învăţăm.

Dulan Ioniţă, cls, a V-a A

În pădure

Este vară. Eu cu trei prietene am pornit în pădure, deoarece soarele părea să topească pământul şi noi doream să ne răcorim în timp ce ne jucăm prin pădure.

Când am ajuns în pădure am observat copacii plimbându-se în sus şi în jos, în dreapta şi în stânga. Nu ne venea să credem. Noi ştiam că toţi copacii au rădăcini bine înfipte în pământ. Cu toate acestea copacii din această pădure se plimbau, alţii stăteau cu rădăcina înfiptă în apă ca să-şi procure hrana.

Dar de ce pădurea aceasta e atât de diferită? De ce se întâmplă atâtea lucruri ciudate? Când ne jucam cu mingea şi ea se ascundea în crengile unui copac, acel copac venea în faţa noastră şi ne cerea scuze că ne-a întrerupt jocul. Noi rămâneam fără cuvinte în faţa înţelepciunii pădurii.

Am început să vin zilnic în pădure şi istoria se repeta, doar atunci când ploua copacii stăteau la locul lor, parcă adormiţi.

Pădurea ascunde un mare mister, nedescoperit încă de oameni.

Preda Cristina, cls. a V-a A

Râul

Râul lin răsună încetişor,

De el ne va fi dor,

Căci vine iarna geroasă

Care îl va îngheţa îndată.

Haba Beatrice, cls. a V-a A

Cântecul

De copii el e cântat,

Dar şi de păsări,

El îţi umple sufletul de bucurii

Când eşti trist şi necăjit.

Haba Beatrice, cls. a V-a A

Părinţii mei

Eu pe lume am părinţi

Care sunt ca nişte sfinţi,

Sunt ca păstorii cu mieii,

La pieptul lor am crescut,

Taina iubirii părinteşti  am cunoscut

Şi adevăraţii prieteni,

Doar pe ei îi iubesc

Cât pe lume o să vieţuiesc.

Oniţoiu Andrada, cls. a V-a A

Ghicitoare:

Grădină fermecată,

În deşert aruncată.

(Oaza)

Smaia Daniela, cls. V, Gr. Şc.

Ghicitoare

Îţi deschide o poartă

Pe care tu să pătrunzi,

Cuvinte de-nţelepciune

Îţi sunt ghid. (Cartea)

Dăescu Crisina, cls. a V-a, Gr. Şc. Ind.

Ghicitoare

Vine iar la noi ţară

Şi trezeşte tot la viaţă,

E o oază de verdeaţă.

(Primăvara)

Pascu Dalida,

cls. a V-a, Gr. Şc. Ind.

Ghicitoare

Au pălărie,

Cresc în păduri şi pe câmpie,

Mici umbrele fermecate

Într-un picior cocoţate.

(Ciupercile)

prof. Adrian Popescu

Ghicitoare

E floare parfumată,

Numele lacrimii poartă.

(Lăcrămioară), cls. V

Duma Florin,

Gr. Şc. Ind.

Ghicitoare

E fruct aromat,

Din pomul cunoşterii luat.

(Mărul), cls. V, Gr. Şc.

Sîmtioni Georgiana

Ghicitoare

Stele albe din cer ninse.

(Fulgii), Dăescu Cristina

Îngheţata otrăvită

Îmi amintesc că la vârsta de 10 ani eu şi Bianca, prietena mea cea mai bună am vrut să facem îngheţată, deoarece era cald afară şi eram singure acasă. Aşa am urmat reţeta tradiţională a Biancăi care bineînţeles nu era originală, era ceva, un gând din capul ei.

Am început. Am luat ingredientele şi ne-am pus să facem îngheţată. După ce am terminat, în loc de fructe am pus dulceaţă, iar în loc de iaurt am pus făină. Nouă ni s-a părut acceptabilă. Am făcut un castron mare mare, aşa că am păstrat şi pentru mama, surorile şi bunicul. Bunicul a mâncat cel mai mult şi apoi o săptămână a avut indigestie. Erau vinovate ingredientele.

 Mult timp după, a fost recunoscută această îngheţată în familie.

Ilin Ana-Maria, cls. a V-a C

Doi cocoşi

Într-o gospodărie fermierul avea trei vaci, patru oi, douăzeci de găini şi trei cocoşi.

Unul dintre cocoşi, Joni, era foarte bogat, în râme, încât nu mai avea loc în coteţ, din ce avea mai mult, tot mai dorea. Altul, Jimi, nu prea avea şi când prindea o râmă, o mânca. Altul, Jojo, sărac azi găsea o râmă şi o împărţea şi pe mâine pentru zile grele.

Joni şi Jimi s-au luat într-o zi la harţă pentru râme…era din ce în ce mai rău, se ciupeau, se-mpingeau şi la un moment dat au căzut frânţi spunând:

-Râma asta-i a mea.

-Ba a mea.

Băiatul stăpânului văzându-i le-a împărţit râma în bucăţi egale, iar lui Jojo îi oferise multe râme pentru că el era mulţumit cu ce are.

Băilă Diana, cls. a VI-a A

Bucată din curcubeu şi Jimmy

Pe balta clară, barca molatecă plutea.

Alături de alte bărci, barca mea preferată, foarte bătrână, mică cât un ţânţar, dar foarte colorată, inscripţionată „Bucată din curcubeu“, stătea şi aştepta să meargă la pescuit cu bătrânul pescar Jimmy.

Vântul bătea foarte tare în dimineaţa în care am zărit-o din nou, abătută, aşteptându-l pe Jimmy. Norii plumburii se aşezaseră peste baltă, păsările se ascunseseră, frumosul soare nu-şi arătase încă razele lui călduroase. Toate acestea erau semne clare că ploaia se apropie.

Totuşi Jimmi a ieşit la pescuit. Când soarele a zărit pe Bucată de curcubeu pe ape s-a ivit de după nori. Norii s-au transformat parcă în păsări şi au zburat şi toată natura zâmbea prietenilor ce pluteau pe apa bălţii, în lumina caldă a soarelui.

Băilă Diana, cls. a VI-a A

Furtuna

Este o seară plăcută de vară, când regina nopţii apare mai târziu pe cerul senin ce ascunde unde şi unde nişte nori. Stelele au însoţit-o mândre, erau asemenea unor bucăţi de aur. Toate au ieşit de după deal. Se pare că acolo stau ascunse când pe cer apare măreţul soare.

Eu stăteam în casă lângă şemineu când deodată, privind spre geam am văzut cum regina nopţii îşi pierde strălucirea, cerul era acum cenuşiu, norii s-au adunat împreună supăraţi şi plumburii, stelele se ascundeau triste în timp ce un zgomot infernal de tunet rupse liniştea văzduhului.

După câteva momente începu furtuna… toata natura era speriată.

Într-un târziu am adormit. Dimineaţă, soarele îmi făcu cu mâna arătându-mi că totul e la fel, încă mai plin de viaţă.

Băilă Diana, cls. a VI-a A

Frumuseţea unei nopţi de vară

Era o zi frumoasă de vară, iar soarele cel alb începu să apună. În locul lui apăru luna cea clară care lumina tot cerul şi prevestea venirea nopţii. Se anunţa o noapte călduroasă de vară.

Grupurile de stele păreau să prindă diferite forme, nişte forme ciudate. Toţi oamenii priveau cu uimire. Explicaţia nu a întârziat să apară, o stea căzătoare îşi părăsea locul.

Natura are misterele ei. Noaptea, frumuseţea multor mistere greu de pătruns.

Gherescu Ramona, cls. a V-a A