Ghicitoare
E mică dar educativă,
Multe jocuri are-n ea,
Poezii asemenea,
Compuneri şi ilustraţii,
De copii e îndrăgită,
E revista lor iubită.
(Muguraşii)
Băilă Diana şi Buşu Dayana, cls. a VI-a
LUMEA COPILĂRIEI
Îţi mulţumim
doamnă învăţătoare, Cojocaru Daniela
A trecut o săptămână de când am început un nou ciclu din
viaţa noastră de elev. Am cunoscut diferiţi profesori care ne
vor călăuzi spre tainele diferitelor discipline, însă în
sufletul nostru aţi rămas şi veţi rămâne mereu
dummneavoastră ca o icoană vie, ca o flacără ce va arde
neîncetat în candela inimilor noastre.
Acum patru ani ni se deschideau porţile şcolii asemenea unui
univers ce trebuie descoperit şi înţeles. Ne pierdeam în imensitatea
neînţelesurilor până ce o rază de soare ne-a deschis
braţele şi ne-a luminat calea. Acea rază de soare eraţi
dumneavoastră, draga noastră învăţătoare. Ne-aţi
luat de mână şi ne-aţi dus în acea lume ce părea atât de
misterioasă, şcoala.
Arta scrisului e o cale pe care noi am învăţat-o de la
dumneavoastră. Câtă răbdare aţi avut cu noi, câtă
pricepere şi măiestrie ca să ne puteţi iniţia în
cunoaşterea fiecărei litere, să ne luminaţi mintea că
jocul acela de linii, cerculeţe şi bastonaşe unite într-un anume
fel din cărţi ne transmite informaţii.
Prin dumneavoastră am descoperit frumuseţea limbii noastre, am
gustat din frumuseţile literaturii îmbogăţindu-ne cu ele mintea
şi sufletul, am învăţat să numărăm, să
socotim, să ne cunoaştem ţara, istoria poporului român, să
înţelegem florile şi animalele la biologie, să iubim cântecul
şi jocul pentru a trăi bucuria de a fi copil. Dumneavoastră
aţi avut cheia înţelepciunii ce ne-a făcut să
păşim spre drumul frumos al ştiinţei.
Nu în ultimul rând ne-aţi învăţat să fim oameni. Ce
lucru frumos e acesta! Respectându-i pe cei din jur vom fi apreciaţi
şi iubiţi. Ajutându-ne unii pe alţii în orice moment, fie el cât
de greu ne putem câştiga prieteni adevăraţi. Noi, colegii, am
devenit asemenea unei familii mulţumită dumneavoastră şi ce
frumos petrecem jumătate din timpul nostru, o jumătate de zi de luni
până vineri în armonie bucurându-ne de frumoasa viaţă de elev.
Ne place să ne petrecem timpul acesta într-un loc luminos unde să
păstrăm curăţenia după cum bine şi frumos
ne-aţi îndrumat.
Pentru toate vă mulţumim, vă iubim şi vă
păstrăm veşnic în suflet toată viaţa, căci
dumneavoastă ne-aţi deschis cu multă dragoste porţiile
cunoaşterii, a doua noastră mamă dragă.
Elevii cls. aV-a A:
Barbu Daniel, Boldea Petronela-Mirabela, Bratu Gheorghe Ionuţ,
Ciocea Daniel Dani, Drăgan Claudiu, Dulan Ioniţă, Gherescu
Elisaveta Ramona, Haba Beatrice, Mustaţă Ovidiu Darius, Oniţoiu
Andrada Bristina, Păduraru Cristian Anişor, Petraş Denisa, Preda
Cristina Elena, Răducan Alina Ana-Maria, Schipor Rebeca, Spulber Mariana,
Stan Nicoleta-Evelina, Tilneac Andrea-Magdalena, Tilneac Maria-Bianca,
Trăilescu Georgian Mădălin, Vigh Laura Izabela ,îndrumaţi de
diriginta lor, Ana-Cristina Popescu
La bunici
Este vară. Razele soarelui mângâiau cu blândeţe ferestrele
şcolii noastre anunţând, parcă, venirea vacanţei de
vară.
Ce mare bucurie!
Vacanţa este un prilej de odihnă şi relaxare. Pentru a ne
relaxa am plecat împreună cu mama la ţară, la bunici.
Călătoria a fost plăcută, peisajul fiind minunat am
poposit la mănăstirea Piatra Scrisă, Orşova şi Gura
Văii. În drumul nostru am admirat hidrocentrala Porţile de Fier I
apoi Porţile de Fier II şi mama mi-a spus despre importanţa
acestora.
Ajunşi la ţară, am profitat din plin de timpul frumos
şi am mers la Dunăre, la plajă.
A fost minunat...Mi-am făcut o prietenă pe care am invitat-o
pe la mine în vacanţa următoare.
Vacanţa a fost binevenită, plimbarea a fost plăcută,
dar eu deja mă gândeam la colegi şi începerea noului an şcolar.
De câteva zile şcoala a început şi sunt fericită că
mi-am reîntâlnit colegii, însă gândul meu zboară: Cum va fi
vacanţa următoare?
Călău Maria, cls. a V- a Grup Şcolar Industrial, Oţelu Roşu
LUMEA COPILĂRIEI
Vacanţa mare
E 15 iunie şi se închid porţile şcolilor. Copiii iau
vacanţa mare. După un an de învăţat această
vacanţă este binevenită. Fiecare facem planuri unde să ne-o
petrecem.
Este prima vacanţă petrecută acasă cu familia. De obicei
vacanţele mi le petrec la bunicii mei, dar de această dată am
ales să vizitez locurile din zona noastră.
Noi locuim într-o zonă de munte foarte frumoasă, cu aer curat,
liniştită, ferită de aglomeraţia oraşului şi cu
multe locuri interesante.
În această vacanţă am vizitat barajul de la Poiana
Mărului. El este un lac foarte mare la care au lucrat foare mulţi
oameni. Este important pentru că poate produce energie electrică
atunci când el va fi gata. În el trăiesc şi foarte mulţi
peşti.
Am vizitat zona turistică din Poiana Mărului unde ne-am
petrecut câteva zile. Am fost la picnic cu familia şi cu prietenii.
În zilele ploioase când nu ne puteam duce în drumeţii, citeam
şi scriam pe un caiet exerciţii pentru vacanţă.
În zilele călduroase mergeam la scăldat cu prietenii unde ne
jucam şi multe jocuri.
Această vacanţă a fost foarte frumoasă pentru mine
şi va rămâne în mintea mea pentru mult timp de acum înainte.
Olaru Ionuţ,
cls. a V- a Grup Şcolar Industrial, Oţelu Roşu
„Cine are carte are patru
ochi“
Era o zi frumoasă de toamnă. Soarele încălzea uşor.
Căldura lui pătrundea prin ferestrele şcolii moleşindu-ne.
Eu şi colegii mei trebuia să începem ora de limba română.
Aveam emoţii mari, pentru că era prima noastră oră, iar pe
domnul profesor nu-l cunoscuserăm încă.
Nu după mult timp se sună de intrare. Pe uşa clasei
intră un bătrânel simpatic. Noi îl salutăm în cor. Avea părul alb, un glas domol şi o
privire caldă.
Era foarte plăcut să-l asculţi cum povesteşte
şi astfel nu ne-am dat seama cum a trecut timpul. Ne-a citit poezii şi ne-a dat multe poveţe.
Lucrul care mi-a plăcut cel mai mult a fost atunci când ne-a
îndemnat să învăţăm cât mai mult ca să fim nişte
oameni respectaţi, educaţi, şi bine pregătiţi, pentru
că doar astfel am putea reuşi în viaţă.
La sfârşit el ne-a mai spus să ne ghidăm în
viaţă după proverbul: „Cine are carte are patru ochi.“
Domnul profesor va rămâne mereu în inima mea pentru cuvintele ce ni
le-a transmis.
Olaru Ionuţ, Grup Şcolar Industrial Oţelu Roşu
„Cine are carte are patru
ochi“
Era o zi frumoasă de vară.
Împreună cu mama am mers la ziua de naştere a naşei mele.
A fost plăcut, musafirii au fost cunoscuţi de noi şi ne-am
simţit foarte bine. După masă am ieşit în terasă
să servim desertul. Adrian, băiatul naşei mele s-a scuzat
politicos spunând că merge să înveţe. Este student la medicină
şi e foarte silitor. Părinţii lui muncesc mult, dar au
satisfacţia că în viitor băiatul va avea o meserie mai bună
şi de aceea sunt mândri.
Adrian este convins că numai învăţând reuşeşti
în viaţă şi se bazează pe deviza: „Cine are carte are parte.“
Mi-a rămas în minte această deviză şi încerc să
urmez şi eu drumul acesta, învăţând.
Călău Maria,
Grup Şcolar Industrial Oţelu Roşu
„Cine are carte are parte“
Într-o zi m-am dus la bibliotecă să citesc o carte. Îmi plac mult basmele.
Pe un raft am găsit o carte roşie. M-a uimit, avea o
stemă rotundă. Am deschis-o şi pe prima pagină scria:
Istoria românilor.
Am început s-o citesc. Părea interesantă. Spunea cu cine s-au
bătut dacii şi ce războaie au câştigat, parcă îţi
imaginai războiul, aşa de frumoase slove avea.
Simţeam că am intrat pe o poartă în carte şi am
ajuns în acea epocă trăind războiul.
Am citit jumătate din conţinutul cărţii după
care am aşezat-o frumos pe raft şi am plecat acasă.
Din acea zi mi-am spus că ea, cartea, va fi mereu pentru mine un
izvor de cultură.
Vladu Alina,
cls.
a V-a
Cartea, izvor de
cultură
Alin este un băieţel pasionat de romane. El are 13 ani, e
cuminte, învaţă şi pe deasupra o ajută şi pe mama lui
în gospodărie.
Deşi această familie nu avea o situaţie financiară
bună, Alin iubea cartea. Pentru a-şi potoli setea de cultură
mergea zilnic la biblioteca şcolii şi împrumuta cărţi.
Într-o zi, la şcoală, profesorul de istorie ne dăduse un
test despre al doilea război mondial.Toţi eram speriaţi
neştiind ce să scriem, doar Alin scria de zor.
După câteva zile Alin a răcit şi a fost internat la
spital. Noi, colegii lui de clasă, ştiind că e îndrăgostit
de învăţătură, că el consideră cartea cea mai
bună prietenă a lui, cea care îl învaţă să
cunoască viaţa, ne-am
gândit să-i facem o surpriză şi i-am făcut cadou un volum
despre războaie.
Când a văzut cartea, ochii lui Alin au trădat sufletul plin de
bucurie prin lacrimile ce izvorau.
Am început să înţelegm astfel şi noi cât de
importantă este cartea în viaţa unui om.
Ilin Ana-Maria, cls. a V-a
Cartea de poveşti
Într-o zi frumoasă eu mă plimbam pe stradă. Mergând pe
stradă am zărit o carte de poveşti pe jos. Am luat-o în
braţe şi am fugit cu ea.
În drum spre casă am făcut popas la o librărie pentru a-i
cumpăra o copertă.
Ajunsă acasă am lăsat-o uitată pe birou cu gândul de
a citi din ea o poveste înainte de culcare.
Păcat, seara se lăsase cu oboseala ei şi eu nu am citit
un rând măcar adormind cu cartea lângă mine.
În vis cartea prinsese viaţă, îşi dăduse jos
coperta, căci îi era cald şi porni spre geam invitându-mă
să o urmez într-o lume a basmelor. A fost o noapte magică care m-a
făcut să iubesc din acel ceas poveştile.
Cartea găsită, care mă iniţiase în lumea
misterioasă a basmelor, primise un loc de cinste în biblioteca mea.
Băilă Cristina, cls. a V-a
În livadă
Într-o zi de august, eu şi prietenii mei, ne-am decis să
mergem să culegem fructe din livada lui Nea Vasile.
Am strâns tot ce ne-a trebuit ca să le adunăm şi am
plecat spre livadă. Acolo erau cincisprezece pomi cu mere, iar zece cu
pere şi mulţi alţi pomi cu alte fructe care nu erau coapte. Am
pus coşurile în iarbă şi ne-am apucat de treabă. Soarele
era pe cer şi ne privea.
Între timp nenea Vasilea venea cu nişte mâncare.
După muncă am primit şi răsplata. Ne-am aşezat
toţi pe o pătură şi am început să mâncăm. Soarele
se bucura. Când a venit un nor el s-a întristat că nu ne mai putea vedea.
După ceva timp norul a trecut, iar noi ne-am întors la treabă.
Seara, obosiţi, am plecat acasă.Am strâns opt
coşuri cu mere şi şase cu pere.
Vladu Alina, cls. a V-a
Recreaţia
Oricât de silitor ar fi un elev aşteaptă întotdeauna cu
nerăbdare recreaţia.
În recreaţie elevii pot să-şi facă noi prieteni,
să facă schimb de cunoştinţe îmbogăţindu-şi
cultura generală, să se distreze prin învăţarea mai multor
jocuri.
Recreaţia este un timp benefic pentru fiecare copil.
Îmi amintesc cu plăcere meciul de hambal pe care l-am jucat într-o
zi de joi, în pauza mare, fetele contra băieţilor. A fost un meci
distractiv. Am jucat pentru prima dată în viaţa mea hambal, însă
m-am simţit extraordinar.
Fetele nu ţineau cont de regulile jocului şi astfel au
câştigat. Băieţii fiind cavaleri nu s-au supărat
lăsând fetele să se bucure de victorie.
În acea pauză timpul părea să ţină cu elevii.
Soarele se juca cu razele lui prin pletele noastre, natura ne zâmbea, vântul
cânta printre frunzele copacilor. Parfumul florilor ne îmbăta cu mirosul
lui până ce nişte stropi mari de ploaie, căzuţi din senin
ne-a tulburat jocul.
Când cerul a început să-şi schimbe culoarea şi să trimită
ploaie pe pământ clopoţelul a sunat pentru a intra din nou la
clasă.
Nu voi uita niciodată această recreaţie.
Dăescu Cristina, cls.a V-a,
Grup Şcolar Industrial
Românu Nicoleta, cls. a V-a, Gen. 3 şi
Cărăuşu
Robert, Matei
Laurenţiu şi
Mihuţ Marius Cosmin, cls. a VI-a
|
ANIVERSAREA BUNICII
Primăvara e un anotimp care ne înveseleşte pe toţi.
Bunica mea se bucură şi mai mult, pentru că atunci este ziua ei
de naştere. Ea nu uita niciodată să ne cheme pe toţi la
aniversare.
Şi anul acesta ne-a invitat pe toţi la masă. Eu şi
mama ne-am gândit să-i facem cadou un tort mare de ciocolată.
L-am împachetat frumos şi fără să ştie ea, l-am pus într-o altă cameră pe o
măsuţă. În timpul mesei toţi povesteau întâmplări
vesele din viaţa noastră, iar bunica le asculta cu atenţie.
Nimeni nu a observat că verişoara mea mai mică, Cristina a
dispărut de lângă noi.
A sosit şi timpul să aducem tortul la masă şi
să-i cântăm LA MULŢI ANI bunicii. Surpriză, Cristina era
lângă tort plină din cap până în picioare de cremă de ciocolată.
Mama a rămas fără grai, dar eu am început să râd. Am râs cu
lacrimi şi toţi au râs cu mine.
Nimeni nu s-a supărat.Chiar şi bunica a râs zicând:
- În sfârşit, am primit un tort ornat cu o nepoţică.
Kocsis Laura, cls. a V-a
TOAMNA
Ploaia se izbeşte de pământ
Şi vezi cum păsările se înalţă,
Şi zboară asemeni unui gând
Şi-n ţară toamna se încalţă.
E greu să uiţi cum minunata vară,
Tot timpul însorită,
Acum a dispărut în zare,
Nici nu mai e găsită.
Florile dispar
Şi oriunde te-ai uita,
Pe cer vei afla
Norii plumburii
Ce-ţi strâng inima.
Băilă Diana, cls. a VI-a
ZBOR ŞI NOR
E un nor care zboară de dor;
Eu de dor nu o să mor,
De dor am să zbor
Pe un nor uşor,
E uşor mai bine zbor,
Un nor de vis,
Un nor uşor,
Un nor de dor,
Şi zic zbor, zic nor,
Până ajung la dor,
La dorul de natură,
La dorul de vis
Şi învăţ să zbor.
Băilă Cristina, cls. a V-a
RĂSĂRITUL
SOARELUI
Inimă de soare
Cu ochi ca albina
Eşti rază de floare
Şi zâmbeşti dimineaţa din mare.
Drăgan Claudiu, cls. a V-a
MAMA
Mama mea dragă şi bună,
Tu eşti raza mea de lună,
Tu eşti sămânţa din floare
Care primăvara-nfloare.
Eu seara când mă culc,
La îngerul bun mă rog,
Că tu eşti departe, cu gândul aproape,
Să-ţi dea Dumnezeu sănătate.
Sus pe cer sunt multe stele,
Pe pământ sunt floricele,
Dar niciuna dintre ele
Nu-i ca ochii mamei mele;
Inimioara mea, bate pentru ea,
Că-i mămica mea.
Oniţoi Andrada
Bristina,
cls. a V-a
PLANETELE
Planetele sunt peste tot,
Terra este prima- n top,
Ea, planeta cea albastră,
Plină de viaţă,
Planeta noastră,
Planetă frumoasă;
Prinţesă frumoasă;
Pe Marte vei găsi
Marţieni cu mii,
Jupiter de-un zeu ne spune,
Pluto-i mică-n galaxie,
Neptun e un mare zeu
Şi Uranus e la fel
Venus, Mercur şi Saturn
Zei la fel cândva-n vechime,
Azi planete-n galaxie,
Să te joci, să le aduni
Şi spre Soare să le sui.
Tănase Raul,
Belin Cristian,
cls. a VI-a
CINE SUNT EU?
Cine sunt eu?
O rază de soare...
Cine sunt eu?
O petală de floare...
Cine sunt eu?
Dragostea părinţilor;
Cine sunt eu?
Iubirea bunicilor;
Cine sunt eu?
Un peşte în mare...
Cine sunt eu?
Un fluture în vânt...
Cine sunt eu?
Copil pe pământ.
Tiba Roxana,
cls. a VII-a
SOMN UŞOR
Seara când merg la culcare
Rog pe Bunul Dumnezeu
Să-mi trimită un îngeraş
Bun, blând şi drăgălaş,
Somnul să-mi vegheze lin,
Copilaş mic sunt, Florin.
Moica Florin,
cls. a VI-a
VINE TOAMNA
Soarele pleacă, norii vin,
Căldura fuge, ploile curg,
Păsările zboară şi vântul bate,
Ele dispar în zări depărtate.
Totul se întunecă,
O ploaie mai curge,
Frunzele cânta plângând spre pământ,
Toamna năframa şi-o ţese pe câmp.
Băilă Diana, cls.aVI-a
FULGERUL
E noapte întunecată
Şi afară plouă
Fulgerul loveşte
Unde doreşte.
Fulgerul puternic
Însoţit de o ploaie lungă
Sperie noaptea
Şi armonia alungă.
Băilă Diana, cls. a VI-a
LAPTELE
Sunt un lapte proaspăt
De la o văcuţă
Ce zilnic îşi cântă serenada „Mu“
Acum urmează să mă cumpere cineva
Care vrea să mă bea.
Voi fi fiert, pus într-o cană
Şi apoi băut,
Mă mai bate apoi stăpâna
Când vrea să mă facă unt.
Şi pisica mă mai linge
Cu limbuţa ei
Toată făptura mă doreşte
Şi spre mine lung priveşte
Căci sunt hrană , vitamine,
Calciu sunt, sunt tot ce-i bine.
Vladu Alina, cls. a V-a
Jocuri de cuvinte
Completează
spaţiile punctate cu litere pentru a găsi cuvântul potrivit:
1. Un
şoricel cu blană sură
Caută-n dulap şi fură
Pâine, brânză şi smochine
Şi se ospătează _ _ _ _.
2. Frunzele ruginii
Cad mii şi mii
Fructele s-au copt,
Legumele dau rod;
Cine vine pe câmpii?
_ _ _ _ _ _
3. Păsărelele
vorbesc,
Animalele grăiesc,
Floricelele zâmbesc,
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
Mă
numesc,
Figură de stil sunt şi trăiesc
În opere literare mă regăsesc.
Vipera e un _ _ _ _ _ otrăvitor.
Un adverb de mod este _ _ _.
Face făină la moară _ _ _ _ _ _ _.
În cincisprezece septembrie a început _ _ _ _ _ _.
Atunci când povesteşti foloseşti _ _ _ _ _ _ _
_ _ _ ,
mod de expunere.
Fără ea nu poţi
trăi _ _
_.
Prenumele profesoarei mele de limba română
este _ _ _ - _ _ _ _ _ _ _ _.
Orice faci să faci cu _ _ _ _ _ deschisă.
Doisprezece luni formează un _ _.
Antonimul cuvântului cald este _ _ _ _.
Nu-i nici ieri, nici
mâine, este _ _ _.
Băilă Diana,Jurma Cristina,Preda Gabriela Dagmar,cls.a VI- a |
HOME
