Notă: Toate publicaţiile din Foaia de creaţie literară Muguraşii care apar semnate doar cu numele elevului şi clasa sunt ale elevilor de la Şc. cu cls. I-VIII Nr. 3, Oţelu Roşu,  coordonaţi de prof. Popescu Ana-Cristina.

Creaţii literare ale elevilor din revista școlară ”MUGURAŞII”

Apare de 4 ori pe an

Anul I, Nr. 2 aprilie-mai-iunie 2007

Bucuria cuvintelor luminate

De Paşti

O seară minunată

Înainte de Paşti

Mă face să fiu bucuroasă...

E chiar noaptea de Înviere.

Este sărbătoare;

Haine noi vom îmbrăca;

Hristos a înviat!

Ouă roşii să ciocnim!

Paştele aduce

Bucurie-n suflet,

Ouă roşii, colorate,

Să fim fericiţi!

E minunat,

Să-nvii odată cu Hristos,

Să-ţi ajuţi familia,

Să fi bucuros.

De două ori pe an,

Poţi face asta,

Una-i chiar acum;

E Paştele!

Băilă Diana,

clasa a V-a  A

Se dă textul:

„Într-o dimineaţă frumoasă de primăvară, se născu viitorul prinţ al pădurii. I se puse numele de Bambi. El avea o mulţime de prieteni, dar iepurele Boncănilă era cel mai bun prieten al lui, care îl învăţa pe Bambi mii de lucruri.

Bambi se împrieteni cu o tânără căprioară care se numea Feline.

(Bambii şi prietenii lui)

1. Găseşte trei substantive comune şi unul propriu în textul dat şi analizează-le.

2. Scrie din text un numeral pe care îl vei analiza.

3. Alcătuiţi familia şi câmpul lexical al termenului „pădure“.

4. Ce este cuvântul subliniat din propoziţia: „o tânără căprioară“.

5. În zece rânduri, comentează puţin textul dat.

6. Alcătuiţi o compunere cu titlul „Eu şi prietenii mei“, de 20 de rânduri (foaie A4)

7. Găseşte în textul dat cuvinte care să conţină diftongi.

8. Fă textul mai frumos, având în vedere următoarele: priveşte planşa din josul paginii şi foloseşte-te de toate imaginile şi reprezentările;

- Folosirea dialogului şi a naraţiunii;

- Descrierea;

- Folosirea mijloacelor artistice.

9. Alcătuieşte un dialog pe seama personajului Bambi şi a lui Boncănilă, în care să vorbească despre amintirile lor. Dialogul trebuie sa conţină 15 replici.

10. Alcătuieşte un final pentru textul dat.

11. Alcătuieşte trei enunţuri în care cuvântul „ochi“ să fie utilizat cu sensuri diferite.

12. Câte verbe sunt în textul dat? Analizează-le.

13.                   Este vreun pronume în dialogul tău? Analizează-l.

Băilă Diana,

clasa a V-a  A

Mulţumim

Natura

Natura e parfumată

Cu parfum de anotimp,

Primăvară, vară, toamnă,

iarnă, poartă-n al său nimb.

O natură deplină

E ca visul fermecat,

Soare rouă-n diamante

În păduri aer curat.

Cârstea Marin Adrian şi

Linţu Georgiana Camelia,

 clasa a V-a  A

Natura

Şti tu oare câte stele

Strălucind pe cer senin

Şi câţi toţi privind la ele

Se întreb de unde vin?

Şti tu câte flori în lume

Răspândesc parfumul lor,

Câte harnice albine

Strâng din mierea florilor?

Şti tu oare câte păsări cântă

Şi pe a lor pui hrănesc

Şi câţi copilaşi ascultă

Pe măicuţa şi-o iubesc?

Şti tu oare ce frumos e curcubeul

Strălucind pe-naltul cer,

Soarele-ncălzind pământul

Nu rămâne un mister?

Să ne jucăm învăţând

Gând

Cine bate la fereastră?

Acea pasăre măiastră

Cu un ciripit divin

Cu al mării glasu-i lin?

Glasul lui mă-ntreabă uşor

Cum te cheamă scump odor?

Sunt o fetiţă cuminte

Ce aşteaptă-n suflet cuvinte.

Ţolea Lorena,  clasa a III-a  C

Mulţumire

Mulţumim Iisuse Doamne

Că pe noi ne-ai înviat,

Că ne-ai şters a nostru păcat,

Ne-ai iubit, ne-ai mângâiat

Şi pe braţe ne-ai purtat.

Dănilă David, clasa  a II-a  A

Buburuza

Buburuză, buburuză,

Poartă-n zbor al meu noroc

Şi pe aripi de primăvară

Să-l lipeşti, să-i găseşti loc

Spre eternitatea veşnicului joc.

Marin  Băncilă  Lucreţia

Clasa a II-a  A

Imagini

Ştiu cum ieri

Eram doar o fetiţă

Ce abia se ţinea

pe picioare.

Văd cum azi

Sunt mare

Şi înţeleg tot

ce aş putea şti.

Îmi imaginez cum mâine

Voi fi un adult

Ce va şti

Imagini.

Băilă Diana,

 clasa a V-a  A

Domnul Ion

Am mers şi l-am întrebat pe domnul Ion,

domnul Ion de la raion,

de la raionul doi;

L-am întrebat dacă acesta-i raionul cu foi,

cu foi pentru scris,

să-i scriu o poezie.

Băilă Diana, clasa a V-a A

A sosit

A sosit în prag

Un iepuraş drag

Cu ouă în spate,

Şi dulciuri aromate,

E iepuraşul, aşteaptat

Pentru un paşte minunat.

Hoban Daina, clasa a V-a  A

Un vis magic

Am adormit pornind spre paradis

Şi am ajuns într-o lume mare

Cu mult soare;

Fluturii din floare-n  floare

Dansau, căci era sărbătoare,

Florile-mi zâmbeau mereu

Şi m-a prins de mână-o floare

Să mă ducă cu ea-n zare ...

Am fugit şi m-am trezit

În pătuţu-mi vrăjit.

Preda Gabriela Dagmar,

 clasa a V-a B

Soarele

Ca un joc de rândunele,

Cercuri, cercuri prind scânteie,

Razele fermecate,

De iubire luminate,

Să alerge prin văzduh,

Să mângâie-a nostru pământ.

Jurma Cristina, clasa a V-a B

Narcisa

E semnul primăverii,

A adolescenţei vis;

La greci e floarea

Celor ce îţi ursesc

Norocul şi menirea;

În China-i chiar norocul;

În Anglia e magia,

E vraja pentru inimii;

În Franţa-i suferinţă;

Germanii povestesc

Că dacă spre ea cu degetul arăţi,

Nu va mai înflori

Şi-n frigul iernii ce-a trecut

Va muri.

Băilă Diana, clasa a V-a  A

Vine iepuraşul

Uite ginga-ginga

Ce scump e copilaşul,

 Uite ginga-ginga 

Când vine iepuraşul,

Uite ginga-ginga

Ce ouă roşii a luat,

Uite ginga-ginga

Pe masă le-a lăsat.

Buşa Dayana, clasa a V-a  A

Broscuţa

Peste mlaştini şi grădini

O broscuţă, oac-oac,

Toată ziua cântă-ntruna ...

Până când răsare luna

Când începe un cânt nou,

Oac-oac-oac.

Avram Roxana, clasa a V-a A

Vestitori din zări albastre

Păsărele ciripesc,

Peste ţări călătoresc

Şi aduc din zbor uşor

Primăvara tuturor.

Ţolea Lorena, clasa a III-a C

Frumuseţea poeziei

Anotimpurile în culori

Verde-alb, e-o primăvară

Galben, soarele la vară,

Maroniu câmpul e toamna

Alb pământul este iarna.

Ţolea Lorena,   clasa a III-a  C

Primăvară, te iubesc!

Primăvara eşti frumoasă

Când întorci păsările acasă,

Şi când florile-nfloresc,

Şi la tine se gândesc.

Cucul cântă dimineaţa,

Rândunica zboară ziua

Copăceii înfloresc,

Primăvară, te iubesc!

Simion Simina Diana, clasa a V-a A

Mămica mea

Cine are

Chip de soare?

Cine are

Glas de mare?

Cine mă alintă uşor

Şi-mi zâmbeşte cu drag mie?

E, mămica mea!

Ţolea Lorena, clasa a III-a  C

Ameţită

Acum o zi mi-am  amintit,

Atunci când m-am trezit,

Că tema nu mi-am făcut,

Şi pe scări eu am căzut.

Ameţită-mi spun cu toţii,

Boacăne eu ştiu să fac,

Ai dat peste un ciot,

Căci în seamă nu l-ai luat

Şi m-am accidentat.

Băilă Diana, clasa a V-a  A

Tunetul timpului

Cu un an în urmă am fost în excursie împreună cu prietenele mele în Delta Dunării. E un loc minunat cu păsări unice.

Într-o zi am descoperit un vechi tunel de tren. Când am păşit pragul lui, cerul s-a întunecat şi a început să fulgere. Acolo, un fel de fantomă ce îşi căuta fetiţa ne-a ieşit în faţă şi ne-a întrebat:

—           Cine sunteţi şi ce căutaţi aici?

—          Suntem turişti, dar plecăm îndată.

—          Ajutaţi-mă să-mi găsesc fiica, şi veţi fi răsplătiţi! Fiţi atenţi: „Acum mulţi ani, eu şi fiica mea, Elena, am fost alungaţi de pe Merida, planeta noastră natală. Traversând cele două lumii: Merida şi Pământul, Elena mi-a căzut din braţe ajungând în această zonă, însă e de negăsit. Fiica mea avea putere să se transforme din om în fantomă, aşa că ar putea fi una dintre voi. Tot ce ştiu e că Elena purta la gât un lanţ cu diamante ... În acel moment fantoma a fost întreruptă de Elon, prietena mea.

—          Pe mine mă cheamă Elon şi am acest lanţ despre care vorbeşti tu. Am senzaţia că am mai fost aici. Da, acesta e tunelul timpului! Uite ce multe ceasuri plutesc în jur.

Elon era de fapt Elena, tunelul de tren era tunelul timpului iar noi am fost răsplătiţi cu câte un diamant şi amintirea unei lumi ciudate.

          Băilă Diana, clasa a V-a  A

O scrisoare găsită, talmăcită şi tradusă... Şi care trebuie spusă.

INEDIT

04.04.2007

Pădurea Neagră

Dragă mamă,

Ştiu că o să te surprindă scrisoarea mea, dar într-adevăr, sunt eu, Puiu, copilul tău, rămas acasă. Sunt în viaţă şi sunt bine, sănătos acum. Cu greu am rămas în viaţă.

Îţi trimit această scrisoare din locul în care stau acum. După ce ai plecat tu în ţările calde ţi-am simţit lipsa. Îmi pare rău de tot pentru ce s-a întâmplat. Înţeleg ce a fost în sufletul tău când am fost rănit în aripă de vânător. Te rog să mă ierţi. Dacă nu ar fi fost, Ana, fetiţa care m-a ajutat şi  m-a luat de la marginea lăstarului aş fi murit îngheţat de frig. Ana m-a dus la casa ei şi a chemat un medic veterinar să mă ajute să îmi recuperez aripa.

Îmi place la Ana acasă. Ne jucăm toată ziua, însă simt că îmi lipseşte ceva, dragostea ta şi a fraţilor mei. Îmi lipsiţi mult. Abia aştept să veniţi din nou aici, la primăvară. Un lucru singur aş vrea să te rog: „Să mă ierţi“. Am un gol în sufletul meu care nu poate fi acoperit decât dacă mă ierţi că nu     te-am ascultat când ai spus să nu zbor. Sunt un fiu rău, că te-am dezamăgit. La primăvară, Ana mă va duce înapoi în cuibul nostru. Vă aştept cu drag pe toţi. Îmi este foarte dor de voi.

Ca să îţi arăt dragostea mea faţă de tine o să fiu cuminte

şi bun de acum încolo.

Cu drag, al tău fiu,

Puiu.

Jurma Cristina Maria, clasa a V-a B

Preda Gabriela Dagmar, clasa a V-a B

Copilărie şi imaginaţie

Ţântarii

Ia, priviţi, ce mici jivine

Înarmate cu siringi,

Care te atacă noaptea

După ce lumina stingi.

Orişicât ţi-acoperi faţa

Reactoarele pândesc,

Şi de sus, de prin tavane

Peste tine năvălesc.

Gălăgia lor stringentă

Te ridică sus din pat,

De aici şi vorba vine:

Nu mă bâzâi la cap.

Bietul om se tot întreabă

De ţântari cum să mai scap?

Puneţi sită la ferestre,

Cumpăraţi un şprai acid

Şi-l pulverizaţi cu totul

Pe tavan şi pe zid.

Lichidându-i pe vampirii

Cu aripi şi trompe fine

Care ţi-au mâncat sângele

Vei avea vise senine.

 Barbu Teofil,

clasa a V-a B

Pas cu pas... spre primăvară

Mistere în natură

Natura te roagă

Bun să fi cu ea,

Copacul din grădina ta

La greu nu îl lăsa.

Pasărea zboară,

Zboară spre cer,

Zboară afară

Când nu e ger.

E primăvară iară

Şi florile răsar,

Au mii de culori ...

Şi ceru-i fără nori.

Băilă Diana, a V-a  A

Semnele primăverii

Câmpii verzi cu floricele,

Apă limpede şi rece

Ce peste pietre iuţi trece,

Pământul îl răcoreşte,

Pasărea acum doineşte,

Pomul râde la copii

Primăvara va veni.

Buşa Dayana,

clasa a V-a A

Vara la mare

  Valurile se năpustesc,

  De stânci se tot lovesc,

  Scoicile sunt aruncate,

  Pe nisipuri fierbântate.

  Cerul e atât de clar,

  Marea tot mugeşte iar,

  Văd vapoare colo-n zare,

  Cărând scoici pe sub picioare.

  Mulţi turişti fac baie-n mare,

  Soarele pare tot mai tare,

  Zăpuşeala-nvinge iară,

  Bucuroasă că e vară.

Martin Laura,

 cls. a VIII-a C

Cartea, prietena mea

Era o zi obişnuită de şcoală până ce profesoara de limba română a spus că urmează să dăm un test.

Toţi s-au agitat, mai puţin eu.

Orele s-au terminat şi m-am dus acasă. Mama a spus să mă duc în camera mea unde mă aştepta prietena mea, cartea, pe birou.

Strălucind, mă aştepta ştiind că prietenul la nevoie se cunoaşte, iar eu mă întrebam ce am făcut ca să mă ajuţi. Da, ce am făcut? O feream de praf, o îngrijeam, îmi plăcea să-i ascult învăţăturile ascunse printre file.

Şi astăzi mă aşteaptă plină de lumină şi căldură să o citesc... Am dat să o deschid şi întâmplarea a făcut să se deschidă la pagina pe care răsăreau printre litere proverbele, printre care cel mai de preţ proverb al legăturii mele cu această comoară „Prietenul la nevoie se cunoaşte“.

Da, doar ea, cartea, mă ajută să pot înţelege viaţa, tainele universului şi tot datorită ei am luat la test nota zece.

Frenţescu Denisa,

clasa a VII-a A,

Şcoala cu clasele I-VIII, Nr. 3

Marian Gianina, Vladu Sorin,

cls. a VII-a, Grup Şcolar Industrial,

Oţelu Roşu

Anotimpurile

Se-nvârt întruna după soare

Şi-n horă acum e primăvară,

Cireşu-nfloreşte, apoi e vară,

Şi-apoi vin strugurii în toamnă

Şi flori de nea avem la iarnă.

Geneanţu Florina, clasa a V-a A

Istine Elena Andreea, clasa a V-a A

Semnele primăverii

Câmpii verzi cu floricele,

Apă limpede şi rece

Ce peste pietre iuţi trece,

Pământul îl răcoreşte,

Pasărea acum doineşte,

Pomul râde la copii,

Primăvara va veni!

Buşa Dayana, clasa a V-a A

Magica lume a cuvintelor

Primăvara

Primăvara a venit şi a adus cu ea păsărelele care s-au reîntors la cuiburile lor cântând armonios.

Ele îşi refac cuiburile şi zboară sub cerul liber ca nişte pene în aer şi vânt. Ele cât şi barza sunt vestitori ai primăverii.

Pe cer se află un glob strălucitor „soarele“. El îşi aruncă razele călduroase asupra pământului. Norii pufoşi ocupă locul lor pe cer, dar de data aceasta au şi nişte pete negre. Ce să fie oare? Sunt berzele ce anunţă venirea primăverii. Ele s-au întors în ţara noastră pentru că natura s-a încălzit. Ele se vor împerechea şi vor face puişori mici şi drăguţi, pe care apoi îi vor învăţa să zboare. Mai întâi îşi vor reface cuiburile sau îşi vor face altele mai spaţioase şi departe de oameni. Pentru ele duşmanii sunt oamenii.

La marginea pădurii, într-o scorbură se aud câteva mormăituri. Cine să fie decât ursul care s-a trezit din hibernarea lui? Se duce să facă o plimbare prin pădure.

Căprioara nu se lasă mai prejos şi iese şi ea din ascunzişuri. Iese cu puii ei, ca să se încălzească puţin. Au început să alerge prin pădure vizitând celelalte animale şi spunându-le că natura s-a trezit în sfârşit la viaţă, după un somn îndelungat.

Copacii au înflorit şi parcă zâmbesc sub soarele strălucitor. Ploaia scurtă răcoreşte florile. Mai vezi câţiva fluturi zburând cu aripile lor colorate viu.

Oamenii şi-au început munca pe câmp. Ei pun roade care să le culeagă la toamnă.

În sfârşit va veni şi Paştele. Gospodinele au început să facă ouă roşii pe care le vor ciocni cu cei dragi.

Primăvara este cel mai important şi frumos anotimp.

Această compunere a fost realizată la masa rotundă de elevii:

Tiba Roxana, Stanca Daniel, Suciu Adrian,

Popescu Aurică, Bouroşu Andrei

Clasa a VI-a B

Călătorie prin vârsta copilăriei

Se spune că orice om, are o copilărie de 18 ani. Mama îmi spune adesea că un copil ca mine are o copilărie de 13 ani, pentru că noi nu mai ştim ce înseamnă să fi copil, noi vrem să fim nişte adolescenţi rebeli care să facă doar ce vor. Ea îmi spune că în sufletul oricărui om lumânarea copilăriei nu se sfârşeşte niciodată, ea trăieşte mereu.

Mi-am dat seama de asta atunci când mi-am amintit că şi mamei îi place uneori să se joace cu mine diferite jocuri şi să-şi amintească de copilărie.

Curioasă fiind, l-am întrebat pe tata dacă copilăria are vârstă. El mi-a spus că nu, că această copilărie e un loc, o mulţime de la matematică, plină de ani şi

amintiri. El m-a rugat, dacă vreau, să fac pe o hârtie o mulţime de ani în care am fost mic copil şi o mulţime de ani viitori cu ce doresc să se întâmple.

Am scris acolo de toate: olimpiadele la care am participat, în ce an mi-a căzut primul dinte, de prietenul meu Ciprian, care mi-a spart un balon când aveam eu 4 ani şi de toate amintirile mele... am scris şi o mulţime pentru viitor. Până la urmă nu a mai fost o mulţime, ci o compunere minunată.

Mi-am dat seama că era adevărat, era adevărat că adevărata copilărie nu are vârstă. Trăiţi copilăria, cât puteţi, nu o lăsaţi aşa, pentru că nu ştiţi ce vă rezervă viaţa.

Băilă Diana,

 cls. a V-a A

Din tema, dialoguri imaginare

1) În faţa Capitoliului planetar, reporterii echipei Alfa de la Centru 1 al mass-mediei de nord au obţinut în exclusivitate un interviu de la astronautul de naţionalitate română care toamai s-a întors din spaţiu.

—           Bună ziua, domnule astronaut Marin Alexandrescu.

—           Bună ziua.

—           Dumneavoastră sunteţi cosmonautul român care a ieşit în spaţiu la ultima misiune planetară?

—           Da şi sunt mândru.

—           Vă rog frumos să-mi spuneţi, de unde aţi decolat pentru a ieşi în spaţiu şi cum a decurs călătoria?

—           Am decolat de pe cunoscutul „Cap Canaveral“ şi am ieşit în spaţiu pe deasupra Australiei, acolo aflându-se cea mai mare gaură în stratul de ozon fapt pentru care s-au făcut cercetări... Călătoria a decurs bine, când am plecat am avut o defecţiune la sistemul de comunicare, în rest a fost un succes al ştiinţei.

—           Cât timp a durat întreaga călătorie?  Am înţeles că aţi făcut şi un ocol al Terrei.

—           Da, am făcut  30 de minute pâna la orbita circumterestră. Timpul până la ieşirea în spaţiu a fost iniţial de o zi. S-a instalat un satelit meteorologic. S-a survolat timp de 90 de minute, practic ocolul Terrei, cu o viteză de 23.000 km/h şi s-au facut cercetări privind reuşita programului de regenerare a ozonului.

Tot 30 de minute am făcut până la aterizare. Deci o zi şi 150 de minute.

—           Cum se vede Pământul de acolo?

—           Foarte frumos, însă este încă poluat datorită poluatorilor ce au atăcat şi au subţiat stratul de ozon. Dar putem spune că el se reface.

—           Vă mulţumesc pentru timpul acordat.

—           Şi eu vă mulţumesc .

Nistor Cristian, clasa a VII-a A

9 mai 4550

Dorman Londrel

Dragă Alex,

La şcoala la care sunt e super. Toate orele le facem pe calculator. Îmi place aici. Dacă mi-a căzut o firimitură, o scamă, vine un robot şi curăţă tot.

Facem şi ore de astronomie, într-o cameră specială unde plutim, pentru că nu este gravitaţie.

Toţi elevii sunt geniali, iar un elev din clasa a VIII-a M.M. ştie lucruri de facultate. El e colegul meu de bancă.

Am auzit că pe planeta Marte, localitatea Etra, locul unde studiezi tu există nişte fiinţe, un fel de amestecătură între om, peşte şi monstru. Mi-ar plăcea să-mi povesteşti despre planeta ta mai multe.

Aştept să-mi scrii.

De la Şcoala „Pur Blanca“,

vechea ta prietenă, Diana Băilă.