1. Procedee artistice

I. Figuri de stil:
- epitetul (arată însuşirea unui lucru) avem epitete ale substantivului: fată frumoasă şi epitete ale verbului: trece călduros)
- comparaţia (un termen e comparat cu altul) Nisipul arde ca focul.
- metafora (o jumătate de comparaţie, o structură cu sens figurat) Pe cer a apărut regina nopţii. Sufletul ei a prins aripi.)
- personificarea: un obiect primeste însuşiri omeneşti ( Vântul îşi cântă povestea.)
- hiperbola – exagerare a trăsăturilor („Şi Vodă-i un munte.“G.Coşbuc)
- antiteza- a pune în opoyiţie două lucruri (El este cuminte, Ion e neastâmpărat.)
- repetiţia; (Vine repede, repede.)
-  enumeraţie; (Ador cerul, stelele, luna şi soarele)
- inversiunea schimbarea topicii cuvintelor: mare problemă în loc de problemă mare
- asonanţa – repetarea voclelor dintr-un vers, aliteraţia – repetarea consoanelor dintr-un vers

II. Imagini artistice:

- o imagine cromatică; (Verdele ierbii îmi place.)
- o imag. olfactivă; (Are un parfum suav.)
- o imag. auditivă; (Vorbeşte cu ei.)
- o imag. vizuală; (E un tablou superb.)
- o imag motorie: aleargă cât îl ţin picioarele

2. Modurile de expunere:

Descrierea- prezentarea unui tablou din natură, obiect etc.
dialogul – comunicarea dintre două sau mai multe personaje
naraţiunea – povestirea, a nara = a povesti, se relatează întâmplări
monologul – prezentarea unui punct de vedere în faţa altora

3. Genuri şi specii literare

A. genul liric

- trăsături: exprimarea în mod direct a sinelui, a sentimentelor, prezenţa eului liric (eul liric = autorul), mărcile eului liric sunt pronumele şi verbele la persoana I singular şi plural, descrierea e modul de expunere, apar procedee artistice, versificaţia, nu apare naraţiunea şi nu apar personaje.

Specii literare aparţinând genului liric:

Pastelul: specie lirică în versuri în care se prezintă cu ajutorul descrierii un tablou din natură. Moduri de expunere: descrierea şi monologul liric
Idila-pastel: specie lirică în versuri în care se îmbină armonios tema dragostei cu tema naturii.
Imnul-specie lirică care aduce un omagiu unei ţări, unui conducător, divinităţii
Doina- specie a liricii populare
Versificaţia
Tipuri de rimă: monorimă  când toate versurile rimează între ele; împerecheată  când versul unu rimează cu doi şi trei cu patru; îmbrăţişată  când versul unu rimează cu patru şi doi cu trei; încrucişată  când versul unu rimează cu trei şi doi cu patru, imperfectă
Măsura unui vers constă în numărul. de silabe al acestuia
Ritmul trohaic – prima silabă accentuată, a doua neaccentuată, iambic -  prima silabă neaccentuată, a doua accentuată, amfibrah, o silabă accentuată şi două nu, piciorul metric
la ritmul trohaic şi iambic e de două silabe, la amfibraf trei sau patru silabe.

Tipuri de strofă:
*cu un vers: monovers, cu două versuri: distih, cu trei versuri: terţină, cu patru versuri: catren, cu cinci versuri: cvinarie sau cvintet, cu şase versuri sextină, cu şapte versuri: septină, cu opt versuri: octet, cu mai multe versuri polimorfă.

B. genul epic

Trăsături:
* cuprinde totalitatea operelor în care un narator povesteşte întâmplări puse pe seama personajelor,

scriitorul îşi transmite în mod indirect gândurile şi sentimentele, prezenţa naratorului, prezenţa personajelor, moduri de expunere: naraţiunea care se împleteşte cu descrierea şi dialogul, indicii spaţio-temporali sunt adverbele şi locuţiunile adverbiale de timp şi de loc, substantive ce exprimă circumstanţe temporale ca nume de locuri.
* opera epică poate să fie structurată pe momentele subiectulu:
- expoziţiunea: situaţia iniţială (locul, timpul şi personajele)
- intriga: momentul ce declanşează desfăşurarea acţiunii
- desfăşurarea acţiunii: relatarea întâmplărilor
- punctul culminant: momentul de maximă tensiune
- deznodământul: finalul.

Specii literare aparţinând genului epic:

1. basmul
- specie epică în proză în care se relatează întâmplări fantastice puse pe seama unor personaje cu însuşiri suprananaturale, pozitive şi negative
- apare conflictul dintre forţele binelui şi a răului, binele câştigând în final
- apar formule de început: a fost odată ca niciodată, mediane: că-nainte mult mai este, finale: si-am încălecat pe-o şea şi v-am spus povestea aşa
- apar numere magice, fatidice: trei, şapte, nouă
- apar obiecte magice: oglinda, piaptănul
- metamorfoza: posibilitatea ca eroul să primească altă înfăţişare de plantă, animal etc.
- basmul popular are caracter oral, anonim, colectiv, tradiţional

2. schiţa
- specie epică în proză, de întindere mică, acţiune simplă ce prezintă un singur episod din viaţa unui personaj, acţiunea se desfăşoara pe timpul a câtorva ore, cel mult o zi, mod de expunere naraţiunea împletită cu dialogul, personaje negative cu trăsături morale ce trebuiesc corectate

3. fabula
- specie epică în versuri sau proză, conţine o povetire alegorică cu caracter moralizator
- sunt satirizate defecte omeneşti cu scopul d a le îndrepta
- personajele fabulei: animale, plante, obiecte personificate
- existenţa unei morale

4. nuvela
- specie epică în proză, mai mare ca schiţa, mai mică decât romanul, cu un singur fir narativ, accentul căzând asupra personajelor şi nu asupra acţiunii, moduri de expunere: naraţiunea care se împleteşte cu descrierea şi dialogul

5. romanul
- specie epică în proză de mare întindere cu mai multe fire narative, personaje principale, secundare şi episodice, moduri de expunere: naraţiunea care se împleteşte cu descrierea şi dialogul

6. balada
- specie epică în versuri cu acţiune eroică sau fapte neobişnuite din trecut, în care intervin elemente fabuloase, personajele înzestrate cu puteri supranaturale sunt prezentate în antiteză sau cu ajutorul hiperbolei moduri de expunere: naraţiunea care se împleteşte cu descrierea şi dialogul.

C. genul dramatic
- cuprinde totalitatea operelor destinate reprezentării pe scenă: comedii şi tragedii
Comedia- specie a genului dramatic, structurată pe acte şi scene, poate să fie prezentată pe scenă

4. Textul literar
- are caracter sau statut ficţional fiind o plăsmuire a imaginaţiei
- se îmbină realitatea cu ficţiunea
- apar moduri de expunere, personaje, procedee artistice, autorul, aparţin diferitelor genuri şi specii literare

5. Textul nonliterar
- este rezultatul observării realităţii, are caracter nonficţoinal, nu are moduri de expunere, procedee artistice, prezintă date obiective, clare.
- texte nonliterare: texte de lege, reţete, prospecte de medicamente, ghiduri turistice, aunţuri publicitare, reclame, articole de ziar, ştiri.