| 
                Vocabularul (lexicul) cuprinde totalitatea cuvintelor dintr-o limbă.
 Structura vocabularului:
 1. Fondul principal lexical cuprinde cuvintele cele mai utilizate în  comunicare de la care se pot forma noi cuvinte prin derivare, compunere,  conversiune (om, apă, a alerga, că, în, iar, frumos, eu, trei...)
 2. Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor care pot fi structurate  astfel:
 a. arhaisme:  cuvinte vechi care  nu se mai folosesc: paşă, polcovnic etc.
 b. regionalisme: cuv. folosite în anumite zone ale ţării: curechi,  păpuşoi etc. (cuvinte populare: a se pitula, a găta)
 c. neologismele: cuv. noi, împrumutate din alte limbi (mijl. externe de  îmbogăţire a vocab.): astru, stres, solitar etc.
 d. termenii  tehnico-ştiinţifici:  folosiţi în anumite domenii ale ştiinţei: bisturiu, diateză, teoremă etc.
 e. cuvintele de argou: sunt folosite de anumite grupuri sociale pentru a  nu fi înţeleşi de cei din jur: mişto, naşpa, a şparli, potol etc.
 | f. elementele de jargon: sunt folosite de anumite categorii sociale cu  scopul de a impresiona: madame, ciao etc.Îmbogăţirea vocabularului (mijloace interne):
 Derivarea este procedeul prin care se formează noi cuvinte cu ajutorul  prefixelor şi sufixelor.
 Prefixul este sunetul care se ataşează în faţa radicalului unui cuvânt:  ne- (nedorit), re- (reface) etc.
 Sufixul este sunetul ce se adaugă la finalul radicalului unui cuvânt:  sufixe diminutivale ce micşorează obiectul (iţă- copiliţă), sufixe augmentative  care măresc obiectul (andru- copilandru).
 Derivatele parasintetice sunt cuvintele alcătuite atât cu ajutorul  prefixului, cât şi al sufixului (neprimitor)
 Familia lexicală este alcătuită din totalitatea cuvintelor obţinute prin  derivare, pornind de la un cuvânt de bază (floare  floricică, înflorit, floricea, florar,  florărie, florăreasă)
 Câmpul lexical este alcătuit din toate cuvintele legate printr-un sens  comun, după obiectele sau stările denumite (câmpul lexical al stărilor  sufleteşti: fericire, bucurie, tristeţe, plăcere, satisfacţie, supărare)
 Compunerea este procedeul prin care se formează noi cuvinte şi se  realizează prin:
 - contopire (mai multe cuvinte se unesc într-un singur cuvânt): cumsecade,  oriunde, despre, orice)
 - alăturare (mai multe cuvinte alăturate formează un singur cuvânt):  după-amiază, Oţelu Roşu
 - abreviere: B.C.R., Tarom, CFR
 Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea) este procedeul prin care o  parte de vorbire trece la altă parte de vorbire: Eu merg. (verb); Mersul e  sănătos. (substantiv); Drumul mers fusese greu. (Adj.).
 |