Eu mi-s floare gin Bănat,
Graiul gin străbuni lăsat
Cu sfinţănie l-am păstrat
Ş-în suflet l-am purtat
Ş-o să-l port cu min mereu
Cât mă lasă Dumnezău.

Eu mi-s neam ge Cărăşan,
Pui mândru ge gugulan,
Eu ţân portul gin străbuni,
Cu cătrânţă şî ciupag,
Cu opreg, poale, lăibărac,
Duminica la horă mă îmbrac.

Eu mi-s floarea florilor,
Mult dragă feşiorilor,
Haine sângură îmi ţăs,
Casa eu mi-o îngrijăsc,
Pâinea şciu a frământa,
Părinţii a-mi mângâia.

Eu mi-s floare ge câmpie
Păsările-mi cântă mie,
Bistra-mi spunie al său joc,
Pădurea poveşci cu foc,
Vântu-mi spunie dorul său
Şi eu soră le sunt mereu.

Poezie în grai bănăţean compusă de
Ana-Cistina Popescu